Cum sa-ti intorci lumea pe dos (III): Grecul


Desi nu aparea pe lista de pregatiri, cumva si din greseala, l-am pregatit psihic pentru ce urma sa fac.Data de plecare era pe 16 august, ziua lui pe 28 iulie. Eram la Iasi. Mi-am adus aminte pentru ca tata tot zicea „alo” la telefon dupa ce a sunat reminderul. Telefonul, un nesuferit, in loc sa spuna si el un „alo” tot baga alarma la inaintare.

Am oprit alarma, am tras pe dreapta (eram la volan) si l-am sunat pe grec de doua ori. N-a raspuns. Dupa doua ore, cand am ajuns la Bacau, iar l-am sunat de doua ori. Iar n-a raspuns. Incepusem sa-mi fac griji. Daca eu ma pregateam si scandalizam pe toata lumea ca sa plec la el, in Paralia si el se mutase in alta parte?

Hotarata sa aflu adevarul, l-am sunat pe amicul politist. Teoretic, ar fi trebuit sa stie cum sa gaseasca un om. Practic, tot eu am venit cu solutia: l-am sunat pe fixul de la serviciu de pe numarul meu. Mi-a raspuns altcineva si l-am cerut pe el la telefon. Absolut toata conversatia a avut loc in greaca.

-La multi ani si toate cele bune! il intampin eu.

-Mersi, dar cu cine vorbesc?

-Andreea, fata aia din Romania. Te-am sunat ca e ziua ta.

-Multumesc. Tu ce faci? Vii anul asta in Grecia? intreaba el.

-Nu cred, sa vad. Tu ce faci?

-Bine. Ai sunat tu cumva mai devreme de pe un numar de mobil?

-Eu? Nu stiu… nu, n-am fost eu. N-am minute decat pe fix, incerc sa ma scot.

-Aaa, bine.

Ne-am luat la revedere, am inchis si am plecat in casa. Imediat apare tata, cu telefonul lui, ca mi-a dat grecul mesaj. Era un zambet. Prin mesaje, am discutat doar in engleza.

„I’m glad that you smile. Happy birthday! :* :*”

„Thank you very much. I wish you all the best, too, but can you, please, tell me who are you?”

„Sorry, but I can’t. See you in August. ”

I-am inapoiat telefonul lui tata si m-am culcat, ca era tarziu deja. Pe la 5-6 dimineata, iar se prezinta tata „Ai primit aseara mesaj de la Giotis, dar nu te-am mai trezit”.

„When in August?” ma intreba el.

„On 16 evening or, in worst case, on 17”

„OK, see you these days”

Sa-mi stea inima in loc si alta nu! Eu n-aveam nici macar tinutele pregatite, dar mai erau cateva zile pana sa plec? Odata ajunsa in Bucuresti, m-am pregatit in ritm turbo, sa fiu sigura ca sunt in grafic cu toate.

Lasă un comentariu