Candva, demult tare, am fost combinata vreo saptamana cu un grec. Au trecut multi ani, legatura cu el s-a racit treptat si a fost reluata foarte timid, odata cu aparitia Facebook-ului. De cand l-am cunoscut si pana anul trecut, am tot incercat sa am o relatie cu alti baieti, dar, aproape de fiecare data, s-a lasat cu ditamai scandalul. Ultimul a fost la sfarsitul lui februarie, cand a trebuit sa chem Politia ca sa se mute din camin fostul (statea ilegal). Satula de atatea esecuri, am decis sa-mi incerc iar norocul cu grecul. Era cam singurul pe care il acceptam prin zona fara sa ma uit urat.
Hotarata sa fac masterul in Salonic, un oras prin care mai bantuie el iarna, m-am gandit ca ar fi bine sa-i fac vara asta o vizita. Ca sa fiu sigura ca o sa accepte o intalnire cu mine, trebuia sa-l fac curios cu ceva. Ce poate starni mai multe curiozitati decat o fata, singura, care a mers cu motocicleta din Bucuresti pana in Grecia? Problema e ca, pana sa ajung la el, a fost nevoie de multe pregatiri si, mai ales, de rezistat opiniei publice. Banii stransi ii aveam deja. Dar, sa le luam la analizat, pe rand.
Oamenii din jur au opus o rezistenta fantastica. Erau unii pe care ii credeam mult mai descuiati la minte decat erau in realitate. La capitolul asta mi-am luat cam multe, mici tepe, dar asta e. Barem acum stiu cu cine am onoarea.
Prietena din strainatate
Prima persoana care a aflat a fost o prietena care face facultatea in Anglia. Ea putea sa jure ca asta urma sa fac de dinainte s-o anunt. A fost ok cu ideea, doar fata e deprinsa cu strainatatea. Apoi am spus prin camin. Cei care imi erau doar simpli vecini m-au anuntat ca-s nebuna si s-au retras. Cei mai apropiati au inceput sa rada si sa ridice tot felul de mici probleme: daca nu ma recunoaste baiatul? Daca se sperie cand m-o vedea proaspat venita? Pana aici a fost in regula, m-am scos cu „cel putin, incerc”.
Parintii
Urmatorii pe lista au fost parintii. Ma rog, ei stiau de cand eram in liceu ca imi doream o asa excursie, dar au sperat ca o sa renunt la idee. Ghinion, acum aveam chiar si un plan bine pus la punct. Nu va imaginati ce scandal a putut sa iasa! De la „poti sa patesti orice” pana la „o sa ramai fara permis, ca in Bucuresti e imposibil sa conduci legal” mi s-au pus in vedere multe probleme ce ar fi putut aparea pe drum. Norocul meu, ghinionul lor. In loc sa renunt, ma organizam mai bine. Pe moment am zis ca o sa plec cu autocarul, dar vreau sa-mi iau motocicleta la Bucuresti. Scopul era sa-mi cumpere tata consumabile.
Odata incheiat anul scolar, am fost acasa si, dupa ce am deschis iar subiectul, mi-am luat motocicleta si dusa am fost. Mai aveam 100 de lei pe card si nici urma sa apara cumva, de undeva, bani. Intr-un final, dupa ce i-am pus sa aleaga intre o excursie in Paralia Katerini sau mutat definitiv in Salonic si abandonat facultatea, am primit bani din nou. Pana in ultima zi m-au rugat sa plec cu autocarul.
Rudele
Apoi a aflat un var de-al meu, om la 30 de ani, si grupul lui de prieteni. Pe ei nu prea parea sa-i intereseze drumul, ci se dezbatea problema daca se merita si cum o sa reactionez cand o sa ma intalnesc cu grecul. Ulterior, varul a inceput si el sa-mi povesteasca despre cat de periculos e sa fac asa ceva. Partea comica este ca, desi varul cel tanar era impotriva, o matusa de 80 de ani m-a incurajat sa plec. Si cica tineretul e mai deschis la minte. Vrajeala… 😛
Colegii
Dintr-o conversatie banala pornita de la o carte despre cum sa inveti o limba straina, au aflat si colegii de grupa. Nu mi-am facut prea multe griji la inceput, am zis ca-s tineri, o parte bucuresteni si nu li s-ar parea deplasat sa plec in strainatate. Se pare ca aveam o parere complet gresita despre ei. Mi s-a pus in vedere ca Bulgaria e foarte prost semnalizata, ca bulgarii sunt mai rai ca romanii, ba chiar am aflat si o legenda despre o fata care a adormit la plaja si s-a trezit cu niste organe lipsa. Cel mai tare a fost un coleg care-si facea griji sa nu innebunesc daca ma respinge grecul. Sa va mai povestesc de mitul cu politistii spagari? Singurul care mi-a tinut partea partial a fost proful de laborator.
Altii
Dornica sa aflu cat mai multe pareri, i-am povestit inclusiv unui taximetrist, unui amic motociclist si unui amic politist. Politistul, pe de o parte, spera sa-mi rup gatul ca sa stau cuminte pe viitor, pe de alta parte, imi tinea pumnii sa ma intorc intreaga. Motociclistul, in schimb, a fost singurul care chiar m-a ajutat sa plec. Inca n-am reusit sa inteleg de ce, dar poate o sa aflu intr-o zi.
Desi, pe moment, mi s-a cam intors lumea pe dos, acum am o noua modalitate de a testa oamenii pe care o sa-i cunosc. Le spun ca vreau sa plec pana in Grecia singura, cu motocicleta. In functie de raspuns, stiu cam cat sa tin cont de sfaturile lor. Oricum, sunteti constiente ca, de cand m-am intors si pana in prezent, fac strict ce ma taie capul, nu? Norocos om e ala care ma mai face sa tin cont de parerea lui.
Pregatirile
Fiindca nu sunt genul de om care sa fie calcat pe nervi pe gratis, mi-am tras foloase din toate discutiile in contradictoriu. Ba mai mult, m-am gandit cum ar reactiona un infractor, daca ar afla de idee. Per total, am facut o lista cu toate pericolele, sa le pot evalua mai bine. Puteam sa:
Moto Lady 